The tumulus 10 from Burlăceni (Cahul District)

Abstract

În anul 2022, Agenția Națională Arheologică a efectuat investigații arheologice preventive la tumulul nr. 10 de la Burlăceni. Tumulul avea un diametru de aproximativ 40 m și o înălțime de 0,7 m. În cadrul cercetărilor, au fost descoperite 17 morminte. Tumulul se distinge printr-o structură stratigrafică simplă, având o singură manta ridicată deasupra mormântului nr. 17 al culturii Iamnaia. Ulterior, au fost realizate mormintele nr. 2, 4, 5, 7, 13, 14 și 15, atribuite tot culturii Iamnaia. Acestea au fost realizate în principal în gropi dreptunghiulare, unele prevăzute cu trepte, în jurul mormântului primar. Mormântul nr. 12, care datează probabil dintr-un orizont târziu al culturii Iamnaia, a afectat o parte din treapta mormântului nr. 13. Următorul orizont cultural și cronologic este asociat cu mormintele nr. 3 și 10, care aparțin culturii Mnogovalikovaia din perioada mijlocie a epocii bronzului. Mormântul nr. 3 conținea un vas de tip borcan specific acestei culturi, iar în mormântul nr. 10 a fost identificat un fragment de cataramă de os, tot caracteristic acestei culturi. Mormintele nr. 8, 9 și 16 pot fi, de asemenea, atribuite perioadei mijlocii a epocii bronzului. Șanțul și complexul săpat în interiorul acestuia, identificate în apropierea mormintelor nr. 6 și 10, pot fi datate în perioada mijlocie sau târzie a epocii bronzului, dar ulterior acestora. Mormântul nr. 6, care conține două vase ceramice, poate fi atribuit culturii Sabatinovka. Cele mai recente morminte descoperite în tumul, marcate cu nr. 1 și 11, conțin defuncți depuși în poziție întinsă pe spate, orientați cu craniul spre sud-vest. Acestea sunt atribuite populației turanice medievale. Analiza paleoantropologică a materialului osteologic a fost realizată pe baza metodologiilor de specialitate consacrate. Vârsta biologică la deces pentru indivizii sub 20 de ani a fost estimată pe baza erupției dentare, a dezvoltării osoase și a dimensiunilor scheletice. Pentru adulți, estimarea vârstei s-a realizat prin combinarea mai multor criterii morfologice și degenerative. Determinarea sexului s-a bazat pe caracteristicile craniene și pelviene. Statura a fost calculată pe baza oaselor lungi, evidențiindu-se diferențe între indivizii de sex masculin și feminin. Pe lângă datele obținute din analiza paleoantropologică, în articol sunt prezentate și informații privind gradul de uzură și trăsăturile dentare nonmetrice. Uzura dentară a fost evaluată prin metode standardizate, fiind clasificată în trei stadii principale. Rezultatele indică o uzură predominant moderată și avansată, mai ales la molari și incisivi. Diferențele de uzură între tipurile de dinți reflectă influența dietei și a activităților comportamentale. În cazul indivizilor culturii Iamnaia, fracturile dentare apar mai frecvent la dinții anteriori, sugerând utilizări non-masticatorii. La indivizii culturii Mnogovalikovaia, uzura este mai accentuată și asociată unui regim alimentar mai abraziv. Subiecții medievali turanici prezintă variații ale uzurii dentare determinate în principal de vârsta la deces. Analiza trăsăturilor dentare non-metrice a fost realizată utilizând sistemul ASUDAS. Au fost identificate caracteristici precum cuspidul lui Carabelli, protostilidul și diverse modele cuspide și de șanțuri.