Seria finală a monedelor turnate și tranziția către monetăria bătută în Olbia

Rezumat

Articolul examinează etapa finală a producției de monede turnate în Olbia și tranziția către monetele emise la sfârșitul secolului al V-lea și în prima jumătate a secolului al IV-lea a.Chr. Pe baza unei analize cuprinzătoare a materialului numismatic și a corelării acestuia cu datele arheologice, autorii reconstruiesc succesiunea emisiunilor de monede turnate cu valori mari (A și B) și de fracțiuni (C, D, E), incluzând atât exemplare turnate, cât și bătute. O atenție deosebită este acordată nominalului C (dichalkon?), care joacă un rol esențial în înțelegerea tranziției tehnologice de la turnare la batere. Studiul identifică 66 de variante de monede ale acestui nominal și analizează semnele de control, iconografia și tipologia acestora. O importanță deosebită este acordată unui tezaur monetar descoperit în regiunea Mykolaiv în jurul anului 2011, care conținea aproape 2.000 de monede și oferă dovezi directe pentru circulația simultană a monedelor turnate și bătute în Olbia. Compoziția tezaurului respinge ipoteza unei reveniri la producția de monede turnate după introducerea monedelor bătute și demonstrează, în schimb, o tranziție tehnologică graduală. Autorii susțin că producția monedelor turnate cu valori mari a continuat concomitent cu apariția monedelor fracționare bătute, iar tranziția completă la batere a avut loc nu mai târziu de mijlocul secolului al IV-lea a.Chr.