Importanţa implementărilor stilistice ale nudului în creaţia sculptorilor din Republica Moldova

Rezumat

Nudul sculptural se manifestă în calitate de gen autonom al artei naţionale tardiv abia în primele decenii ale secolului XX. Alexandru Plămădeală abordează nudul complex, variind stilistic între romantism, realism şi modernism, înglobând tendinţele occidentale şi cele ruseşti. Opera lui Moisei Cogan înclină spre eclectism şi modernism. Lazăr Dubinovschi este inspirat de creaţia lui Emile Antoine Bourdelle. Iosif Cheptănaru este cel care interpretează nudul la interferenţa de culturi. Creaţia lui Iurie Canaşin are un început conceptual în întregul parcurs al artei universale. Constantin C. Constantinov tratează în nud aspectele psihologice. Ion Bolocan reduce forma stilizată şi generalizată la o imagine laconică. Ioan Grecu reactualizează moştenirea artistică universală în domeniul nudului. Dumitru Verdianu caută ”un echilibru” interior psihologic în nudurile din compoziţiile sale. Grigore Sultan elaborează o logică intrinsecă a nudurilor sale. Ion Zderciuc pledează pentru o armonie bipolară în cuplurile sale. Aderarea la realizările teoretice şi practice ale marilor maeştri europeni, ancoraţi la modernism şi eclectism, a servit ca punct de plecare pentru sculptorii din Republica Moldova, ei abordând nudul întotdeauna original şi inspirat.