Calităţile arhitectural-artistice ale Expoziţiilor Basarabiei organizate la Chişinău în anii 1925, 1933 şi 1942

Аннотация

În toamna anului 1925, la Chişinău s-a desfăşurat prima Expoziţie Generală a Basarabiei şi a Târgului de Mostre. Numeroase pavilioane amplasate în teritoriul aferent intersecţiei str. Ion Inculeţ cu str. Unirii, precum şi intersecţiei str. M. Kogălniceanu cu str. Principele Carol prezentau realizările în domeniul agriculturii, industriei şi culturii din Basarabia şi alte provincii româneşti şi ţări. Printr-o arhitectură originală se remarcau Portalul principal al expoziţiei, Pavilionul Minelor Lupeni, Pavilionul Regiei Monopolurilor Statului (R.M.S.), Pavilionul „Towy Kogan”, Pavilionului Presei, Pavilionul Industriei Franceze, Pavilionil Cehoslovac, Pavilionul Industriei Metalurgice ş.a. În procesul de proiectare a pavilioanelor şi organizare a evenimentului au fost antrenaţi Eugen Bernardazzi, Moisei Rudi, Edmund Koch, Dorel Slusărescu, Auguste Baillayre, Theodor Kiriakoff ş.a. Au fost valorificate formele specifice arhitecturii Art-Nouveau, neoromâneşti, moderniste româneşti şi europene, neoclasice ş.a. Următoarea expoziţie de acest gen s-a desfăşurat la Chişinău în acelaşi loc în 1933. Pavilioanele şi construcţiile apărute aici în perioada interbelică au fost distruse la începutul anilor 1960, cu excepţia Pavilionului R.M.S. care a căpătat o altă destinaţie. În 1942 arhitecţii bucureşteni Octav Doicescu şi Dimitrie Ghiulamila au elaborat proiectul următoarei Expoziţii a Basarabiei, numită şi „Expoziţia Dezrobirii”. Aceasta era amenajată în Grădina Publică orăşenească şi includea mai multe construcţii aspectuoase: Pavilionul Principal al Guvernământului Basarabiei, Pavilionul Agriculturii, Pavilionul Economiei Naţionale, Pavilionul „Poşta, Telefon, Telegraf” (P.T.T.), Pavilionul de Viticultură şi Vinificaţie, Pavilionul de propagandă ş.a. Arhitecţii au recurs la arsenalul plastic al arhitecturii moderniste şi neoromâneşti. Un sector al Expoziţiei era rezervat Muzeului satului basarabean. Către începutul anilor 1960, toate pavilioanele au fost completamente distruse.